Una dintre cele mai recente apariții din colecția Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M este romanul Golem de Gustav Meyrink, reeditat într-o ediție grafică specială ce include 19 litografii de Ștefan Câlția, însoțite de o convorbire cu acesta și o amplă prefață semnată de Bogdan-Alexandru Stănescu.

„Ediția prezentă, în limba română, este practic o replică peste timp dată ediției princeps a romanului: ea reprezintă un dialog al «artelor surori», un adevărat tratat de imagologie în care textul vechi de peste un secol este interpretat grafic de Ștefan Câlția. Este important de spus că litografiile ce ilustrează și interpretează textul lui Meyrink au fost realizate la jumătatea anilor ’80, așa că poietica lor trebuie pusă în abisul unui deceniu la fel de încărcat de sumbre premoniții precum cel în care Meyrink își situează romanul”, a mărturisit scriitorul Bogdan-Alexandru Stănescu, coordonatorul colecției Anansi. World Fiction.

Scris între 1907 și 1914 și publicat pentru prima dată în foileton din decembrie 1913 până în august 1914 în revista Die Weißen Blätter, Golemul a fost publicat în formă de carte în 1915 de Kurt Wolff. Este primul roman al lui Meyrink, o carte cu un enorm succes de piață: a vândut mai bine de 200.000 de exemplare, doar în 1915.

Considerat una dintre cele mai captivante și uluitoare proze fantastice publicate vreodată, romanul lui Gustav Meyrink a stat la baza unor adaptări cinematografice, precum filmul cu același nume, regizat de Piotr Szulkin, realizat în 1979 și lansat în 1980, și a filmului pentru televiziune omonim, în regia lui Jean Kerchbron (1967). Golem a fost adaptat și pentru teatru, de Daniel Flint, și a avut premiera mondială în 2013.

Romanul, aventură bizară a unei conştiinţe care-şi întîlneşte dublul, este centrat pe viața lui Athanasius Pernath, un bijutier și restaurator de artă care trăiește în ghetoul din Praga. Însă povestea sa este trăită de un narator anonim, care, în timpul unui vis vizionar, își asumă identitatea lui Pernath cu treizeci de ani înainte. Un vis a fost indus, probabil, pentru că și-a schimbat din greșeală pălăria cu cea a adevăratului (bătrânului) Pernath. În timp ce romanul se concentrează în general pe propriile meditații și aventuri ale lui Pernath, el relatează, de asemenea, viețile, personajele și interacțiunile prietenilor și vecinilor săi. Golemul, deși este văzut rar, ocupă un loc central în roman, fiind un reprezentant al spiritului și conștiinței ghetoului, adus la viață de suferința și mizeria pe care locuitorii săi le-au îndurat de-a lungul secolelor.

„Golemul… e pământul cu toate frământările lui, cu putreziciunea lui, cu energia lui, cu rădăcinile copacilor. Dar el nu merge fără piatra înfiptă în frunte, fără ea nu poate pleca, nu se mișcă. Însăși materia își revendică dreptul de a fi frumoasă, de a fi recunoscută ca frumoasă”, mărturisește pictorul Ștefan Câlția.

„Atât Golemul lui Meyrink, cât și cel al lui Câlția sunt expresia unei «cutremurări în fața avalanșei implacabile a unui viitor amenințător». Ambele «produse» artistice se ivesc din groaza față de accelerarea schimbării și de premoniția unui Rău «definitiv» ce va să vină. Golemul este spiritul istoric al unei comunități tradiționale, un păstrător al ordinii, un polițist mistic, așa cum litografiile lui Ștefan Câlția sunt construcții verticale așezate pe umerii simbolului, de cele mai multe ori medieval. De aici decurge și plăcerea artistului de a imagina și interpreta «lumea răsturnată», cea a saturnaliilor unui sfârșit de secol ce-și așteaptă cuminte pieirea”, notează Bogdan-Alexandru Stănescu în prefața cărții.

La mai bine de un secol de la prima sa publicare, Golemul rezistă ca unul dintre cele mai importante romane fantastice moderne, scris de un autor a cărui viață a fost aproape la fel de fantastică ca și ficțiunea sa. Ediția în limba română a romanului apare în traducerea din limba germană a Ginei Argintescu-Amza.

Gustav Meyrink (1868-1932) a început să publice povestiri la debutul secolului trecut, în revista müncheneză Simplicissimus. Are o afacere în domeniul bancar, care îi este întreruptă de acuzația că profită de spiritism pentru a se îmbogăți. Învinuirile se dovedesc nefondate, dar cariera lui financiară ia sfârșit. În 1903 îi apare prima carte de povestiri (Der heiße Soldat und andere Geschichten); se mută la Viena, unde își întemeiază o familie și va avea doi copii. Traduce din Dickens (cincisprezece volume în cinci ani), Kipling și Lafcadio Hearn. Pasiunea pentru ocultism îl îndeamnă să scrie mai multe cărți pe teme ezoterice și să traducă volumul de texte Cartea egipteană a morților. În 1913 începe să tipărească în foileton primul său roman, Golem. Seria se încheie în august 1914 și este urmată de versiunea integrală a romanului un an mai târziu. Acesta a avut un uriaș succes la public și a fost urmat de alte două: Fața verde (1916) și Noaptea Valpurgiei (1917), la fel de bine primite. Gustav Meyrink moare în 1932, la numai jumătate de an de la sinuciderea fiului său.

Ștefan Câlția se naște pe 15 mai 1942 în Brașov. Copilăria și-o petrece adesea în Șona, în casa de lângă biserică, la bunica Eudochia. Formația pictorului este clădită la Liceul de Arte Plastice și Muzică din Timișoara, avându-l ca profesor pe graficianul Julius Podlipny (1955-1963), și apoi sub îndrumarea lui Corneliu Baba la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din București (1964-1970). Din anul 1992, Ștefan Câlția devine profesor la Universitatea Națională de Arte, București, alături de Sorin Ilfoveanu, Florin Ciubotaru, Florin Mitroi, Vladimir Zamfirescu. În perioada 1992-1996 este decan al Facultății de Arte Plastice, iar după 1996, șef al Catedrei de Pictură din cadrul aceleiași universități. În anii ’80-’90 expune regulat în Danemarca, Norvegia și Germania. Odată cu înființarea Galeriei Posibile, la începutul anilor 2000, desfășoară o serie de expoziții în diferite oraşe din țară. Urmează alte expoziții: Ștefan Câlția. Locuri (Timișoara, 2013), Obiecte grăitoare (București, 2017), Oroborus (Chișinău, 2019), Cale în Transilvania (Londra, 2022).