La finalul săptămânii trecute, scriitorul turc Burhan Sönmez a fost ales drept noul Președinte al PEN International, în cadrul congresului aniversar al asociaţiei, un eveniment amplu prin care cunoscuta instituție internațională a serbat 100 de ani de la înfiinţare. În discursul său de acceptare, cunoscutul autor turc a subliniat viziunea PEN International, spunând că instituția este „un susținător al liberei exprimări și un refugiu pentru scriitorii expuși riscului, un cămin pentru toți scriitorii, inclusiv scriitori tineri, scriitori, scriitori din comunități asuprite”.

În trecut, scriitori precum H. G. Wells, Arthur Miller şi Heinrich Böll au fost la conducerea PEN International, iar în prezent, printre vicepreşedinţi, se află Margaret Atwood, Svetlana Alexievich, Orhan Pamuk sau J. M. Coetzee.

Fondat la 5 octombrie 1921 de către scriitoarea britanică Catherine Amy Dawson Scott și laureatul Premiului Nobel John Galsworthy la Londra, PEN International numără astăzi 144 filiale în 102 ţări. Instituția luptă pentru libertatea de exprimare şi susţine literatura lipsită de frontiere, ca spaţiu comun, care să-i apropie pe oameni, chiar şi în vremuri de frământări politice internaţionale.  

Burhan Sönmez, considerat una dintre cele mai importante voci ale literaturii contemporane, un scriitor ale cărui cărți au fost traduse în aproape 42 de limbi, își împarte astăzi viața între Cambridge și Istanbul, după ce, vreme de un deceniu, a fost nevoit să trăiască în exil.

Primăvara aceasta, în cadrul colecției Anansi. World Fiction i-a fost tradus romanul Labirint, o alegorie care explorează natura fracturată a individului într-o societate suspendată între un trecut bogat, complicat și un viitor incert, vorbește despre puterea memoriei.

Romanul, apărut în traducerea din limba turcă a lui Adal Hanzade, este o carte despre care autorul a mărturisit într-un interviu recent acordat presei britanice că în scrierea ei a fost influențat de evenimentele politice la care a luat parte: „Cartea poate fi citită atât ca o reflectare a rolului memoriei în identitatea personală, cât și ca o alegorie a ceea ce se întâmplă dacă o societate își pierde legătura cu trecutul său – sau o amintește doar ca istorie”.

„Soluțiile morale sunt valide pentru indivizi, nu pentru mase. Ce vrem să devenim? Un individ sau o piesă într-o mulțime? Soluțiile morale nu sunt menite să rezolve probleme, ele sunt pentru noi, ca indivizi, doar teste care dau măsura calității umane”, a completat Burhan Sönmez într-un alt interviu.

Burhan Sönmez (n. 1965) a studiat Dreptul la Istanbul, unde a și profesat o vreme ca avocat. A colaborat la mai multe reviste și ziare, cu articole pe teme culturale și politice. A fost membru al Societății pentru Drepturile Omului (IHD) și fondator al Fundației pentru Cercetare Socială, Cultură și Artă (TAKSAV). În 1996 a fost grav rănit în timpul unui asalt al poliției turce și s-a refugiat pentru o perioada mai lungă în Marea Britanie.

În 2009 i-a apărut primul roman, Kuzey (Miazănoapte), urmat în 2011 de Masumlar (Păcate și inocenți, recompensat cu premiul Sedat Simavi, una dintre cele mai prețioase distincții literare din Turcia). Cel de-al treilea roman al său, Istanbul Istanbul, publicat în 2015, i-a adus Premiul EBRD pentru Literatură în 2018. Labirint, cel de-al patrulea roman, a fost publicat în același an. Cărțile sale au fost traduse în 42 de limbi. În prezent, Burhan Sönmez își împarte viața între Cambridge și Istanbul.