Ani la rând, numele Mădălinei Ghiu, reputată traducătoare al cărei nume s-a suprapus multă vreme cu cel al unei edituri de tradiție  (Cartea Românească) este de la lansarea colecției ANANSI. World Fiction, unul dintre pilonii portofoliului nostru editorial.

Prima traducere semnată de Mădălina Ghiu pe care am avut bucuria să o găzduim în colecția ANANSI. World Fiction a fost Anomalia lui Hervé Le Tellier (Premiul Goncourt, 2021). A urmat Confesiunea adolescentei (publicată în volum cu Pasiune simplă, traducere de Vasile Zincenco), Anii de Annie Ernaux și Doamna Hayat de Ahmet Altan. În momentul de față traduce al doilea roman al Cvartetului otoman, Dragostea în vremea revoltelor, semnat de cunoscutului scriitor turc.

Sub semnătura sa, au apărut în limba română, printre altele, cărți semnate de: Georges Bernanos, Boualem Sansal, Françoise Sagan, Akira Mizubayashi, Georges Perec, Simone Weil, Michel Foucault sau Marcel Schwob.

❝După zilele extraordinare pe care mi le-a dăruit traducerea uimitoarei cărți a lui Annie Ernaux, Anii – o carte cum nu s-a mai scris și care oferă cu generozitate mai mult de o jumătate de secol de istorie trăită și percepută cu toate simțurile ascuțite la maximum, o carte care m-a entuziasmat și de care m-am atașat imediat, așezând-o printre cărțile mele de căpătâi –, am primit o nouă provocare: Tânărul.

De multe ori Annie Ernaux șochează cu son „cœur mis à nu”, împărtășind cu ceilalți experiențe de viață pe care puțini ar avea curajul să le mărturisească. Acesta este și cazul poveștii de dragoste din microromanul Tânărul, despre care Annie Ernaux declară că este un experiment întreprins cu bună-știință, „Deseori făceam dragoste ca să fiu constrânsă să scriu”, care îi provoacă autoarei o reflecție asupra trecerii timpului, asupra maturității, o reconectare la anii tinereții și o așază din nou la masa de scris. Este ocazia de a scrie acum Evenimentul – Anansi, 2023 –, fiindcă se află în cadrul și la vârsta propice, recăpătată în brațele iubitului mult mai tânăr decât ea. Odată terminată cartea, va încheia această legătură, de acum consumată, judecată de societate ca fiind „contra naturii”, și o va povesti peste ani, preț de câteva pagini, în acest roman-haiku, care condensează o perioadă, rămasă în memorie drept unică: „La cei cincizeci și patru de ani ai mei, îmi dedica o pasiune de care nu avusesem parte niciodată de la vreun iubit de până atunci.”

Povestea pasională și pasionantă a relației cu tânărul este urmată de un Fotojurnal, apărut în 2011, în antologia Să scrii viața – Gallimard, colecția „Quarto” –, care reunește cele mai importante romane și numeroase texte scurte ale lui Annie Ernaux. Fotojurnalul constituie o altfel de autobiografie ilustrată cu fotografii și însemnări de jurnal care documentează 60 de ani de existență, din 1941 până în 2001. Cititorii operei sale pot vedea acum imagini pe care doar și le-au închipuit. Părinții, rudele, prietenele, anii de școală, căsătoria, casele (Annecy, Cergy, Boisgibault), călătoriile (Moscova, Leipzig, Veneția, Timișoara), fiii săi Éric și David, nepoții Louise și Noël, toate se regăsesc aici, dar și o imagine surprinzătoare: Annie Ernaux, cheală în urma ședințelor de chimioterapie, necesare tratării cancerului de sân. Este singura dată când Annie Ernaux afișează zâmbetul larg, triumfător, al celei care a învins boala.

Annie Ernaux scrie viața. Pentru ea „să scrii viața” înseamnă să celebrezi viața, să te bucuri de ea, dar și să te eliberezi de suferință, remușcare, refulare. Înseamnă „să scrii istoria” individuală și colectivă, iar în cazul lui Annie Ernaux, să faci istorie. Pasiunea ei pentru scris se contopește cu pasiunea pentru viață. Nimic banal, nimic ridicol, viața așa cum este. A trăi și a scrie devin una.

Adulate și uneori denigrate, cărțile lui Annie Ernaux continuă să tulbure apele, să suscite polemici, cărora, acordarea Premiului Nobel pentru Literatură, în 2022, le-a dat un nou avânt și de cele mai multe ori argumente fragile în fața unei opere magnetice, magnifice, de o onestitate dezarmantă.❞