Am purtat un mic dialog cu Andrei Gamarț, unul dintre cei mai importanți pictori contemporani și un poet remarcabil, pe care noi avem bucuria de a-l găzdui aici în ipostaza de grafician. Andrei este cel care, în colaborare cu echipa Pandora M, a creat macheta colecției ANANSI World Fiction și cel care, săptămână de săptămână, lucrează fiecare copertă în parte.

Vă invităm în universul lui.

# Ce întâmplare te-a adus în universul graficii de carte?
Îmi place cartea. Dincolo de conținutul ei, îmi place obiectul în sine, cum se deschide, se prezintă, invită la lectură, ceva intim și totuși la vedere. Încă din facultate am început să lucrez la Editura Museum din Chișinău. Era mai mult decât o editură, era o familie. Acolo am deprins treptat multe cunoștințe despre grafica de carte și despre procesul complex ce implică editarea unei cărți: de la relația cu autorul, lucrul cu redactorul, tot ce ține de tehnic și creație, până la tipografie.

# Cum ai învățat meserie? Ai avut modele? Ai tras cu ochiul în afară?
În parte am fost ajutat de colegii mei cu mai multă experiență, în parte am fost autodidact. Știam principiile de bază ale compoziției și ale coloristicii, învățate la școală. Mai era nevoie de tehnică și precizie. Apoi am ajuns, în 2008, la Humanitas unde am învățat rigoarea jucăușă cu care trebuie să abordezi o colecție. Desigur mă mai inspiram din ce mai vedeam de pe afară, unde grafica de carte și arta cărții au o tradiție foarte bogată și își permit să se reînnoiască constant. Sunt în domeniu de aproape 20 de ani, dar tot mai învăț lucruri.

# Cum apreciezi că arată piața de carte din România în plan vizual?
Cărțile românești, per total, arată din ce în ce mai bine. Avem graficieni și ilustratori interesanți și mă bucur că editurile și revistele colaborează cu ei și îi ajută astfel să evolueze, să producă cărți frumoase și îndrăznețe. În plus, avem un acces mai ușor la ce se întâmplă la nivel global pe piața de carte, la tendințele de ultimă oră.

# Pentru colecția Anansi ai gândit întreaga identitate vizuală: de la siglă la macheta colecției și execuția fiecărei coperte în parte. Cât de complicat a fost?
Am mai lucrat colecții de cărți pornind de la zero, totuși colecția Anansi. World Fiction a fost pentru mine o provocare. Începând cu sigla înfățișând Zeul-păianjen ANANSI – cel care a eliberat poveștile și le-a dăruit oamenilor, ce trebuia să fie deopotrivă atrăgătoare și sugestivă, serioasă și jucăușă, un păianjen și zeu, prietenos și înțelept. Apoi, Anansi. World Fiction acoperă câteva direcții ușor diferite, de care trebuia să iau seama, să pun niște accente specifice fiecărei categorii: Contemporan, Clasic, Ego, Mentor și Blues. Deci avem ficțiune, nonficțiune, proză, eseu, memorii și poezie. Trebuia ca întreaga colecție, cu toate diferențele ei de layout, să pară unitară. Dar a fost și foarte antrenat apoi să iau carte după carte, să le găsesc soluții, să le imaginez un profil vizual, uneori ușor criptat ce își dezvăluie intenția abia după lectură.

# Ai vreo copertă preferată din colecție?
Îmi plac toate. Sunt coperți care spun, sau, mai bine zis, șoptesc o poveste. Mă gândesc la Autobiografia lui José Luís Peixoto, Hamnet de Maggie O’Farell și, desigur, Anomalia de Hervé Le Tellier, unde simt că am găsit imaginea potrivită și sugestivă pentru ce veți găsi în carte.

# Dar una care te-a scos din minți?
Probabil cea mai mare bătaie de cap a fost la coperta cărții Viața mincinoasă a adulților de Elena Ferrante. Poate și fiindcă a fost printre primele cărți apărute în colecția Anansi, atunci când încă nu îmi era foarte clar încotro ar trebui să se îndrepte vizualul întregii colecții.

# La ce lucrezi acum tu, ca artist? Mai ai vreme de tine?
Încerc să-mi fac timp să ajung cu regularitate la atelier. Am două proiecte în lucru.
Unul foarte amplu și complex pe care sper să-l duc cu bine până la capăt în câțiva ani. Se numește 24. E despre timp, mai exact despre cum percepem timpul și spațiul, ce înseamnă „prezent” și ce implică „a fi prezent”.  Vor fi 24 de pânze mari peste care se vor proiecta tot atâtea transmisii live din toate colțurile lumii.
Celălalt proiect, nu mai puțin complex, se referă la creație și caracterul ei dual, material și spiritual, real și virtual, finit și continuu. Va fi povestea unei lucrări ce va apărea din nimic ca o necesitate și va dispărea în nimic când va fi gata, exact ca o viață de om. Sper ca această operă să ajungă să dăinuie, într-o formă sau alta și după ce nu va mai aparține acestei lumi. Să se desăvârșească dincolo, în virtual, eliberată perfect asumat de sub autoritatea creatorului ei.

Andrei Gamarț s-a născut în anul 1980 la Chișinău. A absolvit, în 2004, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Chişinău. S-a impus ca artist vizual și poet. Cărți de poezie publicate: Roşul comun (Arc, Chişinău, 2001); Măsura aproapelui (Museum, Chişinău, 2004); Eu spun dragoste (Samizdat, Chișinău, 2007). Andrei Gamarț este unul dintre membrii fondatori ai grupului literar Humanzone din Chișinău, care milita pentru o poezie imediată, aducând poezia în stradă prin lecturi spontane în spațiile publice. A susținuț lecturi în România (Cenaclul Tomis, Cenaclul Euridice, Institutul Blecher, Festivalul Poezia e la Bistrița, Discuția Secretă, Festivalul de poezie Gelu Naum) și la Primăvara Poeților (Malmo, Suedia). Din 2008 locuiește și activează în București. www.andreigamart.com