Iulia Gorzo este traducătoare de carte și redactor de film de aproape douăzeci de ani. Traduce filme și emisiuni de televiziune din limbile franceză, engleză și italiană și cărți din limba engleză. Ar traduce oricând și orice de Cormac McCarthy, Paul Auster, Anthony Doerr sau Alan Moore. Spune că cele mai plăcute experiențe de traducere au fost romanele grafice Watchmen și Enciclopedia Pământului Dintâi și filmele lui Jacques Tati. În anul 2014 a primit premiul Fundației „Andrei Bantaș” pentru traducerea romanului Teatrul lui Sabbath de Philip Roth.

Noi suntem bucuroși pentru cele două cărți pe care a acceptat să le traducă în colecția Anansi. World Fiction: Noaptea oracolului (2022) și, foarte recent, Băiatul sclipitor.

Am rugat-o să ne spună câteva cuvinte despre întâlnirea cu această din urmă carte. Iată-le:

Nu știu prin ce noroc am ajuns să-l traduc pe Paul Auster, unul dintre autorii mei preferați. Cert e că, înainte de a-l traduce, mă intimida pentru că-mi lăsa impresia că are resurse inepuizabile, că indiferent despre ce ar alege să scrie, ar putea scrie la nesfârșit, antrenându-ne cu el și pe noi, cei din secta austerienilor, și că doar din rațiuni practice hotărăște să pună punct la un moment dat textelor sale.

Băiatul sclipitor e cu atât mai impresionant cu cât resursele astea nesfârșite alimentează un dialog profund, erudit și adesea emoționant cu un alt fenomen literar inepuizabil, parte a canonului literar american: Stephen Crane, omul cu Semnul roșu al curajului, dar și poet, corespondent de război, aventurier, un scriitor capabil, în scurta sa viață (a murit în 1900, la nici treizeci de ani) de o detentă stilistică și o modernitate care m-au lăsat cu gura căscată. E o carte mare în multe feluri, dar pentru mine, să traduc pe una și aceeași pagină fraza lui Crane și fraza lui Auster va rămâne, probabil, o experiență inegalabilă. Pentru care sunt recunoscătoare, Anansi.